Bugatti Destrier transformă viziunea despre „mașina de vis”
Art deco’ pentru totdeauna: Bugatti Destrier arată ca și cum între anii 1930 și prezent am trăit într-un univers paralel, iar acum ne-am întors în acela care a perpetuat fără întrerupere stilul auto grandios, sclipitor și rafinat de acum vreo 80-90 de ani.
Cu ce fel de fenomen ne confruntăm aici? Ceva de genul „regele a murit, trăiască regele!’. Cu alte cuvinte: Chiron a murit, trăiască Bugatti! După ce s-a terminat cu toate seriile limitate și edițiile speciale Bugatti Chiron, pe fondul general al anunțatei dispariții a motoarelor ICE și al expansiunii electromobilității, iată că visurile (pe roți) cele mai frumoase materializate de Bugatti duc mai departe partea tehnică W16 sub forme noi și unice.
După deja consumata prezentare a lui Bolide, a venit acum momentul să ne întoarcem ochii uimiți către Bugatti Destrier – cea de-a treia creație unică din cadrul Programului Bugatti Solitaire. Dincolo de tot ceea ce ține de specificații și performanțe, Bugatti Destrier este o expresie a eleganței pure.
Un „Solitaire’ în sensul cel mai adevărat, acest automobil reprezintă o materializare a proporțiilor și frumuseții uluitoare – un design plin de grație, demnitate și stil, conceput pentru a avea statut de referință. Numit după cea mai bine cotată rasă de cai ai cavalerilor medievali, Destrier cultivă superioritatea inclusiv pe plan estetic, nu numai prin vânătoarea de performanțe.
În timp ce comenzile anterioare manufacturate de departamentul Solitaire – Brouillard și F.K.P. Hommage – au fost generate pornind de la povești emoționante și încărcate de istorie, Destrier este în schimb o capodoperă sculpturală emoționantă, axată în primul rând pe patrimoniul stilistic al mărcii.
Bugatti Destrier preia structura de tip monococă din CFRP a lui Bolide și păstrează de-acum binecunoscuta motorizare W16 de 8,0 litri în versiunea destinată lui Bolide, care produce 1600 CP. Situație similară în istoria Bugatti: șasiul Type 57, de exemplu, a stat atât la baza mașinilor de curse Type 57G și Type 57C „Tank’ (care au câștigat cursa de la Le Mans în 1937 și 1939), cât și a modelului Type 57SC Atlantic, adesea menționată ca fiind cea mai frumoasă mașină construită vreodată.
O mașină de curse și un obiect de artă au o singură fundație. În zilele noastre, Destrier și Bolide continuă această tradiție: un singur șasiu, două expresii complet diferite.
